Doriți să vă cultivați propria recoltă de roșii suculente și căutați soiuri pentru care să nu vă faceți prea multe griji? Dacă da, roșiile sălbatice ar putea fi o alegere excelentă pentru dumneavoastră, deoarece devin din ce în ce mai populare în rândul grădinarilor datorită rezistenței lor. Vă vom da sfaturi despre ce nu trebuie să neglijați atunci când cultivați roșii sălbatice, cum să le însămânțați și când vă puteți aștepta la primele fructe gustoase.
Roșii sălbatice
Cultivarea roșiilor este una dintre activitățile tradiționale de grădinărit din zona noastră și nu e de mirare. Mulți oameni se bucură de oportunitatea de a-și cultiva propria recoltă de fructe gustoase care pot fi folosite atât în bucătăria rece, cât și în cea caldă. Puteți alege dintr-o gamă de soiuri și culori diferite pentru a se potrivi casei dumneavoastră.
În timp ce roșiile cherry sau soiurile cărnoase sunt populare în rândul grădinarilor de multă vreme, tot mai mulți cultivatori au devenit recent interesați de roșiile sălbatice. Ce înseamnă această denumire, vă întrebați? Este un tip de roșie care încă mai crește sălbatic în Anzii sud-americani, unde a fost cultivată pentru prima dată de azteci și unde a fost domesticită în timp.
Deși astăzi există aproximativ șaisprezece specii diferite de roșii sălbatice, grădinarii se gândesc de obicei la specia Solanum Pimpinellifolium, care este cunoscută în această țară și sub numele de „roșia de șold” sau „roșia sălbatică”. Aceasta se prezintă în multe forme și cultivare diferite, astfel încât există câte ceva pentru toată lumea, unele dintre ele fiind chiar rezistente la diferite boli ale tomatelor.
Și ce face ca roșiile sălbatice să fie atât de speciale? Este în principal fructul unic, care este mic, crește în ciucuri de mai multe bucăți, are o coajă subțire și un gust dulce delicios. Din cauza modului în care arată aceste roșii și a modului în care sunt cultivate, veți vedea uneori și denumiri precum „roșii de coacăze”, „roșii sălbatice” sau „roșii de coacăze”.
Soiuri de roșii sălbatice
- Roșii sălbatice roșii,
- Roșia sălbatică galbenă,
- Tomata sălbatică Cangur,
- Golden Currant,
- White Currant,
- coacăzul hawaiian,
- Matt’s Wild Cherry,
- Rote Murmel.
Avantajele roșiilor sălbatice
Vă întrebați de ce ar trebui să cultivați roșii sălbatice în locul soiurilor familiare cu care sunteți obișnuiți? S-ar putea să vă surprindă, dar există o multitudine de motive pentru a da o șansă acestui soi. Primul este, bineînțeles, aroma delicioasă și intensă a roșiilor sălbatice, care sunt dulci și suculente. Datorită mărimii fructului, acestea sunt deosebit de populare în special printre copii, dar sunt, de asemenea, un adaos grozav la salate sau la mâncăruri într-un singur vas.
Un alt avantaj al roșiilor sălbatice este că sunt o specie foarte rezistentă și dură. Acest lucru le face parțial rezistente la arsura cartofului, care este una dintre cele mai frecvente boli fungice cu care grădinarii trebuie să se confrunte atunci când cultivă roșii. În momentul în care alte specii de roșii sunt supuse acestei boli, roșiile sălbatice se mândresc, de obicei, încă cu frunze verzi și continuă să producă.
La fel de importantă este și toleranța mai mare la alternaria tomatelor, o altă boală fungică ce afectează adesea plantele din această zonă. În plus, roșiile sălbatice sunt relativ puțin pretențioase, deoarece pot fi cultivate în mini-deșerturi și pe suporturi, nu este nevoie să se rupă lăstarii laterali individuali și chiar și începătorii le pot cultiva din semințe.
Cultivarea roșiilor sălbatice
Instrucțiunile privind modul de cultivare a roșiilor sălbatice nu sunt cu adevărat necesare. După cum sugerează și numele, roșiile sălbatice sunt cultivate „în sălbăticie”. Acest lucru înseamnă că, practic, le puteți lăsa să se descurce singure și, dacă nu doriți, nu trebuie să obțineți niciun suport, să rupeți lăstarii laterali sau să smulgeți frunzele bolnave. Acest lucru face ca roșiile sălbatice să fie mai puțin solicitante.
Cultivarea roșiilor sălbatice
Instrucțiunile privind modul de cultivare a roșiilor sălbatice nu sunt cu adevărat necesare. După cum sugerează și numele, roșiile sălbatice sunt cultivate „în sălbăticie”. Acest lucru înseamnă că, practic, le puteți lăsa să se descurce singure și, dacă nu doriți, nu trebuie să obțineți niciun suport, să rupeți lăstarii laterali sau să smulgeți frunzele bolnave. Acest lucru face ca roșiile sălbatice să fie mai puțin solicitante.
Semănatul
La fel ca și alte tipuri de roșii, roșiile sălbatice sunt cultivate în prealabil acasă, într-o tavă de însămânțare sau poate într-un ghiveci. În mod ideal, însămânțarea ar trebui să se facă în luna martie, pentru a da timp plantelor să germineze și să prindă putere și pentru a le planta după ultimele înghețuri de primăvară. Cu toate acestea, puteți folosi și tablete de însămânțare realizate din turbă comprimată.
Pentru a germina bine, semințele au nevoie de o temperatură relativ ridicată, cuprinsă între 27 °C și 30 °C, timp de cel puțin câteva ore pe zi, fiind de asemenea recomandabile schimbări regulate de temperatură. Prin urmare, este ideal să se plaseze semințele în germinare pe un element de încălzire, pe un pervaz sau într-o cameră cu boiler, unde temperatura este mai caldă în timpul zilei, iar noaptea să fie mutate într-un loc unde temperatura este cu aproximativ 10 °C mai scăzută.
Odată ce semințele au germinat cu succes, ele pot continua să crească la temperatura normală a camerei. Fluctuațiile de temperatură nu mai sunt necesare, dar au nevoie de suficientă lumină, așa că li se va potrivi o poziție în spatele unei ferestre orientate spre sud sau poate într-o seră. De îndată ce apar primele frunze adevărate, roșiile sunt apoi puse la murat sau transplantate din mediul de însămânțare în ghivece individuale mai mari sau în ghivece.
Plantare
În plus, roșiile sălbatice pot fi cultivate în două stiluri diferite – ca mini-pitice sau pe suport. În ambele cazuri, însă, acestea au nevoie de suficientă lumină, căldură, aer și nutrienți pentru a crește, iar grădinarii trebuie să țină cont întotdeauna de acest lucru. Răsadurile pre-crescute se plantează în straturi sau, eventual, în ghivece mai mari, după ultimul îngheț de primăvară, pe la jumătatea lunii mai.
Atunci când vine vorba de cultivarea în stil mini-desert, roșiile se plantează destul de dens, iar stativul ideal este de aproximativ 100 x 40 centimetri sau 100 x 50 centimetri. Acest lucru se datorează faptului că plantele se ramifică foarte mult, cresc mult (o roșie sălbatică poate acoperi o suprafață de până la 4 metri pătrați) și, de asemenea, se împletesc între ele. Acest lucru are ca rezultat un tufiș impenetrabil.
Cultivarea roșiilor sălbatice în stil mini-ierburiu are avantajele sale clare. Nu numai că nu trebuie să aveți prea multă grijă de plante, dar, datorită impenetrabilității tufelor, nu trebuie să vă ocupați nici de buruieni. În plus, roșiile de dedesubt fac o treabă foarte bună în a reține umiditatea. Cu toate acestea, creșterea densă aduce și probleme. În partea de jos, roșiile pot putrezi și mucegăi în timp.
Deși cultivarea roșiilor sălbatice pe un suport necesită ceva mai multă muncă, mulți grădinari preferă această metodă, deoarece roșiile de pe un suport pot rezista mai bine la bolile fungice decât cele răspândite pe sol. De asemenea, fructele se coc mai repede și sunt mai ușor de recoltat în acest mod. Deoarece plantele nu au tendoane, trebuie să le legați de suport sau, alternativ, să le prindeți într-o plasă de castraveți pregătită și întinsă între doi țăruși.
Deși majoritatea grădinarilor plantează roșiile sălbatice în straturi, cu siguranță nu este nicio problemă să cultivați roșii sălbatice pe balcon sau pe terasă, în recipiente adecvate. Cu toate acestea, este important de reținut că aceste plante au nevoie, de obicei, de mai mult spațiu decât alte tipuri de roșii și, datorită creșterii lor viguroase, au nevoie, de asemenea, de suficiente substanțe nutritive.
Începerea cultivării roșiilor sălbatice
Spre deosebire de roșiile cu prăjină, unde este necesară ciupirea brăncilor, pentru roșiile sălbatice nu este necesară ciupirea lăstarilor laterali. Vițele bogat ramificate ar trebui să fie mai rezistente la mucegai și, prin urmare, pot să se târască de-a lungul solului într-un mini-șenilat sau pe un suport. Bineînțeles, dacă nu vreți ca lăstarii să se îngroașe prea mult, puteți ciupi lăstarii în exces.
Răsaduri
Dacă doriți să păstrați semințe din propria recoltă pentru sezonul următor, este indicat să folosiți numai fructe coapte sau prea coapte, ideal de la cât mai multe plante. Astfel se va păstra diversitatea genetică. Pentru a obține semințele de care aveți nevoie din roșii, puteți fie să le stoarceți din fructe, fie să le amestecați, să le acoperiți cu apă și să le lăsați să fermenteze, ceea ce va descompune învelișul gelatinos al semințelor.
Pentru a preveni ca semințele să se fixeze în germeni, fermentarea trebuie oprită după două zile. Trebuie apoi să răsturnați semințele într-o sită, să cerneți bine conținutul, să le clătiți cu apă și să le lăsați să se usuce. Dacă aveți un deshidrator, nu este nicio problemă să uscați semințele în el. Totuși, asigurați-vă că roșia sălbatică nu este încrucișată cu un alt soi, care și-ar putea pierde avantajele și calitățile bune.
Cum se recoltează roșiile sălbatice?
Deoarece roșiile sălbatice rodesc treptat, plantarea lor vă va asigura o rezervă de fructe gustoase practic toată vara. Cu toate acestea, nu uitați că roșiile sălbatice sunt mici și uneori se pot sparge atunci când sunt culese, din cauza pielii lor subțiri. De aceea, cultivatorii au considerat util să recolteze fructele ca pe o viță de vie, adică să taie întregul buchet de roșii coapte, mai degrabă decât doar fructele individuale.
Ce sunt roșiile sălbatice?
Roșiile sălbatice sunt roșiile care încă mai cresc în Anzii sud-americani, unde au fost cultivate de azteci în trecut și de unde s-au răspândit în restul lumii într-o versiune domesticită de-a lungul timpului. În Republica Cehă există o specie bine cunoscută, numită "hipopotamul de roșii", care are mai multe varietăți și forme. Se caracterizează prin fructele sale mici, care cresc în ciucuri de mai multe bucăți, prin rezistența sa ridicată și prin faptul că nu necesită multă îngrijire.
Care sunt soiurile de roșii sălbatice?
În prezent, în lume există aproximativ șaisprezece soiuri de roșii sălbatice. Cele mai răspândite soiuri sunt roșiile roșii, galbene și cangur, dar și coacăzul auriu, coacăzul alb și coacăzul hawaiian.
Cum cresc roșiile sălbatice?
În ceea ce privește cultivarea prealabilă a roșiilor sălbatice, aceasta se face în același mod ca și în cazul altor specii, adică într-o tavă de însămânțare sau poate într-un ghiveci. În grădină, roșiile sălbatice pot fi cultivate în două moduri. Primul este stilul mini-ierburi, în care roșiile sunt plantate dens, crescând late și împletite. Al doilea este cultivarea roșiilor sălbatice pe un suport, care necesită mai multă muncă, dar face ca roșiile să fie mai rezistente la mucegai și să se coacă mai repede.
Cum se recoltează roșiile sălbatice?
Roșiile sălbatice dau roade treptat, așa că vă puteți aștepta la o recoltă pe tot parcursul verii. Pentru a evita să le deteriorați atunci când le culegeți (pielea subțire le face mai ușor de spart), merită să le recoltați ca pe viță de vie. Prin urmare, este ideal să tăiați întregul buchet de roșii, unde fructele sunt de obicei deja coapte, mai degrabă decât să culegeți roșiile individual.