CASSAVA COMESTIBILĂ: Unde și cum se cultivă?

V-ați revenit dintr-o vacanță la tropice, unde ați fost intrigat de tuberculii hrănitori de manioc, iar acum vă întrebați dacă ar fi posibil să cultivăm această plantă în grădina noastră? Deși condițiile nu sunt ideale pentru plantarea acestei plante în zona noastră, nu veți dori să încercați. Vă vom spune în ce zone se dezvoltă bine maniocul și cum se descurcă atunci când este cultivat într-o seră.

Ce este maniocul?

Cassava (Manihot esculenta), cunoscută și sub numele de manioc, yuca sau tapioca, este o plantă tropicală cultivată din familia Euphorbiaceae. Este un arbust slab lemnos care crește până la o înălțime cuprinsă între 1 și 5 metri. Deși este o plantă perenă, este de obicei cultivată pe scară largă în zonele tropicale și subtropicale ca o cultură anuală.

Principalul motiv al popularității maniocului este reprezentat de tuberculii săi rădăcinoși hrănitori, care reprezintă o sursă bogată de carbohidrați (a treia cea mai importantă după orez și porumb). De asemenea, aceștia au o valoare energetică relativ ridicată și, prin urmare, reprezintă una dintre culturile de bază în țările în curs de dezvoltare, asigurând mijloacele de trai pentru peste 500 de milioane de persoane.

Potrivit cultivatorilor, maniocul este o plantă comestibilă care poate fi utilizată în multe moduri diferite. Poate fi folosită ca substitut pentru cartofi, tuberculii pot fi folosiți pentru a face făină, terci nutritiv sau alcool, și poate fi folosită pentru a extrage amidonul de manioc, care este folosit în industria alimentară și cosmetică. În plus, este o hrană adecvată pentru animale și, în ultimii ani, maniocul și-a găsit o utilizare și ca biocombustibil.

De unde provine cassava?

Populația sălbatică a subspeciei Manihot esculenta flabellifolia, care este strămoșul maniocului domesticit, provine inițial din Brazilia. Cu toate acestea, în jurul anului 4600 î.Hr., maniocul a apărut și în zonele joase din apropierea Golfului Mexic, iar primele dovezi directe ale cultivării sale provin dintr-un sit mayaș antic cunoscut sub numele de Joya de Cerén, situat în El Salvador.

Datorită valorii sale nutritive, maniocul a fost un aliment de bază pentru populația precolumbiană din America de Sud. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că a fost adesea reprezentată în arta indigenă (de exemplu, pe ceramică). În timpul ocupației timpurii a insulelor din Caraibe, spaniolii au evitat atât maniocul, cât și porumbul, deoarece erau considerate atât nenutritive, cât și periculoase.

Cu toate acestea, cultivarea maniocului a continuat atât în America portugheză, cât și în cea spaniolă, iar de-a lungul anilor producția de pâine din manioc (prima industrie înființată de spanioli) a început să înflorească în Cuba. Pe navele care plecau din porturile cubaneze Havana, Santiago sau Bayamo, care transportau mărfuri către Spania, era folosită pe scară largă ca hrană pentru marinari, deoarece clima cubaneză nu era potrivită pentru cultivarea grâului.

Cassava a fost introdusă pe continentul african de comercianții portughezi în secolul al XVI-lea. S-a răspândit foarte repede și, împreună cu porumbul, a devenit în curând un aliment de bază, înlocuind cu succes culturile africane indigene. Cam în aceeași perioadă, comercianții portughezi și spanioli au adus cassava și în Asia și au plantat-o în coloniile lor, făcând din cassava o sursă importantă de trai în acele locuri.

Astăzi, maniocul comestibil se găsește în două varietăți diferite, pe care cultivatorii le împart în varietăți amare și dulci, în funcție de conținutul de linamarină. Tuberculii săi, care trebuie să fie bine gătiți înainte de a fi consumați, sunt uneori numiți cartofi dulci, precum ignamele și cartofii dulci. În plus, maniocul este cunoscut și sub numele de „pâinea tropicelor”.

Cassava: condiții adecvate

În prezent, maniocul comestibil este cultivat în zonele tropicale și subtropicale din întreaga lume. Are avantajul de a fi rezistent la secetă (dacă este bine înrădăcinat), poate crește pe soluri marginale și poate fi recoltat aproape în orice moment al anului (nu doar în anumite luni). Acest lucru o face neprețuită pentru fermierii din zonele mai sărace și servește, de asemenea, ca rezervă pentru perioadele de foamete.

În ceea ce privește condițiile adecvate, maniocul nu tolerează solurile permanent îmbibate cu apă, ci preferă precipitațiile minime și solurile nisipoase sau nisipoase argiloase. Cu toate acestea, dezavantajul condițiilor climatice tropicale este că depozitarea este dificilă. Tuberculii de manioc sunt compuși în proporție de 60 % din apă, ceea ce, combinat cu temperaturile ridicate ale aerului, accelerează procesul de fermentare și putrezirea ulterioară.

Unde se cultivă cassava?

Cassava se dezvoltă la latitudini de până la 30° la nord și la sud de ecuator și la altitudini de până la 2000 de metri. Preferă temperaturile ecuatoriale, se dezvoltă în locuri unde precipitațiile variază între 50 și 5.000 de milimetri pe an și se poate dezvolta bine pe soluri sărace în nutrienți, cu un pH variind de la acid la alcalin. Astfel de condiții sunt comune mai ales în anumite părți din Africa și America de Sud.

Datorită adaptabilității sale, planta și-a găsit o nișă mai ales în țările în curs de dezvoltare. Nigeria este în prezent cel mai mare producător mondial de manioc, reprezentând 21% din cele 278 de milioane de tone de manioc produse la nivel mondial în 2018. Thailanda este cel mai mare exportator de manioc, în timp ce Indonezia, Brazilia și Republica Democrată Congo sunt, de asemenea, producători importanți.

Continentul cel mai dependent de cultivarea și consumul de manioc este, bineînțeles, Africa. În Ghana, de exemplu, maniocul este cultivat de aproape fiecare familie de fermieri, astfel încât ocupă o poziție foarte importantă în economia agricolă și reprezintă aproximativ 30% din aportul caloric zilnic. În regiunile subtropicale din sudul Chinei, este a cincea cea mai importantă cultură din punct de vedere al producției, după orez, cartofi dulci, trestie de zahăr și porumb.

Principalele zone de cultivare a maniocului:

  • Africa – Nigeria, Burundi, Gambia, Gambia, Guineea, Ghana, Kenya, Madagascar, Sierra Leone,
  • America Latină – Brazilia, Bolivia, Dominica, Republica Dominicană, Guyana,
  • Asia – Thailanda, Filipine, Laos, Malaezia, Indonezia, Timorul de Est,
  • Oceania – Statele Federate ale Microneziei, Palau, Papua Noua Guinee, Tonga.

Cum se cultivă maniocul?

Grădinarii noștri nu au prea multă experiență în cultivarea maniocului, deoarece această plantă preferă climatele tropicale sau subtropicale și nu se dezvoltă în condițiile noastre. Cu toate acestea, dacă aveți o seră încălzită, puteți încerca să plantați cassava ca o raritate care va atrage cu siguranță atenția multor vecini sau prieteni.

Este posibil să cumpărați semințe de manioc de pe internet, dar răsadurile de manioc pot fi înmulțite și prin tuberculi adulți. Cum se procedează? Tăiați lobulele și apoi acoperiți suprafețele individuale de tăiere cu cărbune activ îmbogățit cu o cantitate mică de fungicid. În plus, însă, puteți folosi și butași din tuberculi adulți, care trebuie să aibă o lungime de aproximativ 25 de centimetri. Plantați-le pe acestea pe verticală în mediul de ghiveci, astfel încât o parte din butași să iasă în afară de suprafață.

Odată plantată, planta trebuie udată și fertilizată în mod regulat pentru a asigura o recoltă abundentă. Tuberculii de manioc se recoltează la aproximativ opt luni de la înflorire, mai exact atunci când frunzele încep să se îngălbenească. Dacă doriți să îi folosiți în bucătărie, trebuie să îi folosiți în termen de patru-cinci zile. Puteți, însă, să îi păstrați în pivniță (într-un loc răcoros și întunecat), unde ar trebui să reziste câteva luni.

Vânzarea maniocului

Te-ai hotărât că ai vrea să încerci maniocul, iar acum te întrebi de unde poți cumpăra manioc? Tuberculii pot fi achiziționați din diverse magazine online, unde prețul depinde de numărul de bucăți cumpărate sau de greutatea acestora. În plus, maniocul poate fi cumpărat și sub formă de pulbere (făină de manioc) și sunt disponibile și diverse produse, cum ar fi perlele de tapioca sau budinca de tapioca.

De unde provine cassava?

Planta este originară din Brazilia, dar s-a răspândit mai târziu în zonele joase din Golful Mexic și, datorită valorii sale nutritive, a devenit un aliment de bază pentru populația precolumbiană din America de Sud. Deși a fost evitat de spanioli în timpul ocupației timpurii a insulelor din Caraibe, în secolul al XVI-lea a ajuns și în Africa și Asia prin intermediul comercianților, unde a devenit o sursă importantă de trai.

Ce condiții sunt potrivite pentru manioc?

Cassava este cultivată în zonele tropicale și subtropicale din întreaga lume. Dacă planta este bine înrădăcinată, poate rezista bine la secetă, poate crește pe soluri marginale și poate fi recoltată aproape în orice moment (indiferent de anotimp). Cu toate acestea, nu tolerează solurile permanent îmbibate cu apă și preferă precipitațiile minime și solurile nisipoase sau nisipoase argiloase.

Unde se cultivă cassava?

Cassava se dezvoltă în principal la latitudini de până la 30° la nord și la sud de ecuator, unde precipitațiile variază între 50 și 5000 de milimetri pe an. Prin urmare, se găsește mai ales în multe părți din Africa și America de Sud, dar este cultivată și în Asia. Cel mai mare producător din lume este Nigeria, iar cel mai mare exportator este Thailanda. În plus, este, de asemenea, cultivat pe scară largă în Brazilia, Indonezia și Republica Democrată Congo.

Cum se cultivă maniocul?

În această țară, maniocul poate fi cultivat numai într-o seră încălzită. Semințele cumpărate de pe internet pot fi folosite pentru plantare, dar răsadurile pot fi, de asemenea, înmulțite din tuberculi adulți, iar cultivatorii plantează adesea butași din tuberculi adulți. Inițial, planta are nevoie de udare regulată. Tuberculii sunt apoi recoltați la aproximativ opt luni după înflorire, când frunzele încep să se îngălbenească.